WILLIAM BRANHAM UN VINDECATOR ADEVARAT ?

.....am citit de curand o carte foarte interesanta, a unui om care a fost consultant spiritual pe probleme de ocult  din punct de vedere crestin, doctorul KURT E. KOCK a scris cartea HRISTOS SAU SATAN, in ea la pag 68 apare profetul orei, in care ii veti gasi descrierea facuta de cineva care are peste 20 000 de cazuri documentate fara partinire, care iau trecut prin mana, va las pe voi sa analizati cele spuse de el, dintr-un alt punct devedere, linkul e mai jos.

http://www.horst-koch.de/fremdsprachen-140/hristos-sau-satan.html

8. Predicatori vindecători
Mişcările emoţionale, exaltate, de vindecare sunt una dintre cele mai mari plăgi ale comunităţii creştine de azi. E vorba aici de ”carismata” şi ”pseudocarismata”, care nu pot fi confundate una cu alta. Diferenţierea dintre minunile mediumnice şi minunile dumnezeieşti este totuşi posibilă numai când există darul deosebirii duhurilor. Este important să se recunoască caracterul mediumnic al forţei care acţionează. Înainte însă este necesară o explicare a cuvântului medium, mediumnic.

Filologic el este de provenienţă latină. Medium=iu, mijloc, mijlocitor. Acest termen este întrebuinţat şi pentru persoanele spiritiste de contact. Un medium stabileşte legătura între oameni şi forţe, domenii, duhuri necunoscute . Energia care se dezvoltă în acele momente se numeşte energie mediumnică.
Mediumnitatea poate lua naştere în trei feluri:

1) prin transmitere;
2) prin experimentare magică sau spiritistă;
3) prin moştenire.

E/190. Un exemplu notoriu privind transmiterea mediumnică este pastorul - vindecător Oral Roberts. El este un medium puternic. În prezenţa mea a spus în 1966 la Berlin: "În copilărie am fost bolnav şi am fost vindecat de un indian bătrân. De atunci am darul de vindecare.'' E grav când creştinii îşi descoperă într-o zi mediumnitatea şi cred că au forţe carismatice, dăruite de Duhul Sfânt.

Mediumnitatea poate fi şi dobândită. Atunci când un om se lasă tratat de un vindecător mediumnic devine de obicei şi el medium.         

Mediumnitatea moştenită este, dimpotrivă, un efect întârziat al păcatelor vrăjitoreşti ale strămoşilor. Aceste predispoziţii mediumnice moştenite sunt uneori necunoscute celor ce le au. La început nu poate fi considerată vinovăţie. Spre exemplu un nepot nu poate fi tras la răspundere de ceea ce a făcut bunicul său. Într-adevăr, mediumnitatea se transmite ereditar uneori chiar până la al patrulea neam, şi asta este o împlinire a pedepsei aplicate pentru nerespectarea primei porunci. Chiar dacă nu este o vină directă, decurge din ea o împovărare. Cine se foloseşte de această mediumnitate moştenită se face vinovat. Mediumnitatea moştenită nu este demonică, ci doar o uşă deschisă pentru influenţele demonice. De aceea creştinul care descoperă o astfel de moştenire trebuie să-l roage pe Hristos să i-o ia şi să-i dea în loc puterea Duhului Sfânt.    

Evaluarea predicatorilor vindecători face parte din misiunea de priveghere a Bisericii lui Isus Hristos. Există trei asemenea bărbaţi a căror evoluţie am cercetat-o personal: Branham, Hicks şi Zaiss. Toţi trei organizează mari întruniri religioase urmate de adunări pentru vindecare. Ceea ce voi spune despre aceşti trei oameni nu este o sentinţă uşuratică provenită din vreo dorinţă răutăcioasă de a critica. Ani de zile am adunat cu grijă orice material la care am avut acces despre aceşti trei predicatori-vindecători. Am citit orice comentariu pro şi contra lor, i-am ascultat pe ei înşişi, am cercetat vindecările lor şi am comparat totul cu Sfânta Scriptură. Mă interesează doar respectarea cuvântului biblic: "Cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu." Mi-e imposibil să redau aici tot materialul care-mi stă la dispoziţie De aceea vor fi date numai câteva indicii.

William Branham este fără îndoială cel mai problematic dintre cei trei. La el sunt vizibile însuşiri de ghicitor, de hipnotizator, de magnetopat, de magician, dar şi însuşiri biblice. Totul este îmbrăcat în cuvinte creştine. A moştenit de la părinţii săi, care aveau darul prezicerii o anumită împovărare. În Karlsruhe el a declarat: "Eu am din naştere predispoziţii de vizionar." Am fost şi eu de faţă cînd s-a exprimat astfel. În acest caz este trecut cu vederea un adevăr biblic. Darurile Duhului Sfânt (carismata) nu se primesc prin naşterea naturală, ci prin naşterea din nou. Un caz tipic s-a întâmplat la Zürich.

E/191. Branham a chemat un tânăr pe un podium. S-a desfăşurat următorul dialog: "Noi nu ne cunoaştem încă!" "Nu!", răspunse tânărul. "În buzunarul hainei aveţi o scrisoare de la o tânără." "Da." "În scrisoare este o fotografie de a mea." "E-adevărat." Apoi tânărul a fost rugat: "Arătaţi scrisoarea." Tânărul o scoase din buzunar. Branham a luat scrisoarea şi a arătat-o tuturor cu întrebarea: "Ei, sunt un profet al lui Dumnezeu?" Răspunsul a fost o furtună de aleluia. Să cugetăm: '' Oare o demonstraţie de ghicitor poate fi dovada unui dar profetic? '' Aici ghicitul este socotit profeţie. Însă ghicitul vine de jos, din adânc (Faptele Apostolilor 16:16), pe când profeţia este inspirată de Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 21:1). Şi apoi de ce doreşte Branham aşa de mult să dovedească realitatea darului său profetic ? Ce rost are păgânul obicei de a binecuvânta o ladă cu şerveţele şi împărţirea lor la bolnavi ? Nu are cu siguranţă nici o legătură cu textul din Faptele Apostolilor 19:12. De ce după ce-şi ţine prelegerea, Branham este stors de vlagă ca un vindecător prin magnetism ? Isus şi ucenicii Săi nu erau duşi deoparte epuizaţi după ce vindecau bolnavii prin deplina putere de la Dumnezeu. De ce Branham este deranjat de prezenţa între ascultători a unor fraţi care se roagă ? De două ori a declarat în asemenea situaţie: ''Sunt curente potrivnice.'' Ceea ce nu ştia Branham era faptul că printre cei doritori să se vindece erau amestecaţi membrii unui grup de rugăciune care doreau ca Dumnezeu să clarifice situaţia. De fiecare dată prompt, Branham era inhibat în tot ce făcea. El reacţiona deci la fel ca vindecătorii oculţi în cabinetele cărora erau oameni în rugăciune. Sunt atâtea dovezi care nu pot fi redate toate aici şi care îndreptăţesc următoarea concluzie: Branham are puteri de medium.

E/192. În Karlsruhe a venit la confesiune de mai multe ori un fost medium spiritist. Voia să-l urmeze pe Hristos şi s-a debarasat de toată activitatea spiritistă anterioară. Din păcate mai era de luptat cu înzestrarea de medium. Când am stat de vorbă mi-a explicat: "I-am auzit pe cei trei vindecători miraculoşi, Branham, Hicks şi Zaiss. Cu toţi trei am intrat în contact mediumnic, cel mai repede cu Branham, dar cu dumneavoastră n-am putut." I-am răspuns: "Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu puteţi intra în contact mediumnic şi cu mine!" Acelaşi lucru s-a repetat la München. După o conferinţa cu temă lămuritoare asupra magiei s-a prezentat o femeie la mărturisire şi a relatat că a intrat imediat în contact mediumnic cu cei trei mari vindecători.        

Branham a venit în tinereţea sa la Hristos, purtând cu sine fără să ştie predispoziţiile mediumnice. Acum atât el cât şi adepţii săi cred că ele sunt daruri ale Duhului Sfânt. Lucrarea sa produce în mediul creştin rupturi, confuzii şi fanatism. El este tipul exaltatului caracteristic, faţă de care creştinul cu respect faţă de Biblie este obligat să atragă atenţia. Exaltarea are multe în comun cu ocultismul. Se observă din efectul care se produce. De multe ori punerea mâinilor de către fanatici are aceleaşi efecte ca descântatul ocult. Demonstrativ este şi faptul că oamenii lui Dumnezeu, americani, precum Billy Graham, se distanţează de Branham şi de mişcarea propulsată de el.

E/193. O femeie din Zürich a fost la o adunare de vindecare condusă de Branham care i-a declarat: "Văd o lumină deasupra dumneavoastră. Un înger vine spre dumneavoastră. Vă veţi face bine." Femeia se ruga în timpul acestei proceduri, de aceea nu i-a mers mai bine, ci mai rău. Săptămâni întregi a avut încercări şi îndoieli. Până la urmă marea ei disperare a adus-o la mine pentru confesare spirituală.

E/194. Într-o adunare de vindecare Branham a lansat îndemnul: "Cine crede că sunt un profet al lui Dumnezeu să confirme prin da !-" Un pastor aflat acolo a confirmat şi el. La întoarcerea acasă, pe drum, pastorul a leşinat. A vomat şi a avut o hemoptizie. La spital n-a putut fi detectată cauza. Pastorul a devenit depresiv şi era foarte zbuciumat. Criza lui de credinţă şi luptele interioare au durat câteva luni.
Până la urmă William Branham a devenit un medium spiritist foarte activ.

E/195. Branham a spus cu ani în urmă translatorului său, pastorul Ruff: "Dacă îngerul meu nu-mi dă un semnal nu pot vindeca". Şi pentru că Ruff observa la el practici spiritiste l-a părăsit. Acest ''înger'' nu este decât un duh rău îmbrăcat în haine de lumină ( 2 Corinteni 11:14).
Dacă Branham dînd impresia unui creştin lucra intensiv pe baze mediumnice, Tommy Hicks pe lângă elemente creştine are şi mari puteri sugestive. Uneori vindecă prin şoc sufletesc.

E/196. Un academician cu formaţie psihologică suferea de paralizie cronică. După ce a fost tratat de Hicks boala s-a ameliorat. Însă în decurs de trei săptămâni vechea suferinţă a revenit treptat. Pacientul însăşi a socotit ameliorarea drept terapie de şoc sugestivă. Sugestivitatea lui Hicks combinată cu rugăciuni şi cuvinte din Biblie, ca la Branham, este confundată cu darul Duhului Sfânt. Totuşi mulţi fraţi creştini sunt de părere că Hicks nu acţionează aşa de sinistru precum Branham, însă face parte din grupul exaltaţilor.